In ciuda faptului....

Si poate va intrebati:''in ciuda faptului...ca ce?''Ei bine,in ciuda faptului ca Potecuta a zis ca e mai bn sa nu scriu despre ce fiori ma trec cand aud cuvintele''CLASA A8A si TERMINARE!!!'',eu totusi o fac!Si,sentimentele produse de aceste cuvinte,nu sunt unele tocmai dragute...Mai degraba simt acelasi lucru ca atunci cand,in ultima seara si ultima zi,lacrimile,in potriva vointei mele,ma secau de puteri....Atunci cand,ma incurajam ca,peste 365 de zile voi fi in acelasi loc(tabara)...Dar acum?Dar acum,nu o mai pot face,pt ca,din pacate,ar fi o minciuna...Si atunci,inca o data,voi mai pierde o batalie...Lacrimile imi vor cade siroaie,si ma voi gandi:''Acum,dupa 8 ani in care m-am distrat,a venit momentul sa infrunt greutatti...Acum,imi iau adio de la copilarie mea,de la acei 8 ani in care am crescut alaturi de colegi,de cand eram o tanca de7 ani,pana acum,la 15''Cu siguranta,cu totii vom plange,si apoi,vom pleca....Vom parasi acea clasa,si amintirile vor ramane acolo...Si in inimile noastre....Iar,peste 3 luni,viata va avea alta etapa:MERSUL LA LICEU...Si poate,unii dintre noi,intrand in clasa,vor mai varsa o ultima lacrima pt ceea ce a fost candva 1-8C.....Si stau si ma gandesc in sinea mea:''Daca acum,in clasa a7a,imi vine sa plang gandindu-ma,atunci,ce voi face?''Si cand voi intra a9a,stiu cum vor arata gandurile mele:''Acum un an,pe vremea asta intram,pt ultima data intr-un an nou in scoala 5,iar acum,ma intreb,II VOI MAI VEDEA VREODATA OARE?''Da,cu siguranta,fiindca,taberele din generala cu Dinu nu vor fi uitate,si,cu siguranta,ne vom intoarce in acelasi loc,dar de data asta cu povesti de genul:''In clasa mea...''Niciodata nu va mai fi ''a noastra''!!.....